Emanuel Chiriac
Despre
A terminat liceul de Artă Gheorghe Tattarescu din Focșani la secția sculptură, studiind apoi în cadrul facultății de Arte vizuale și Design, George Enescu din Iași, Restaurare, iar studiile de master au fost făcute la specializarea sculptură în cadrul aceleași facultăți. Anul 2018, categoria Arte plastice, Fundația Margareta
Este prezent în lumea artei contemporane, participând la două expoziții de grup organizate de Atelier 35 și alte două în cadrul galeriei aparte, ambele din Iași.
Provenind dintr-o familie cu înclinații artistice, el și-a început activitatea în acest domeniu la o vârstă fragedă. Și-a aprofundat cunoștințele prin studiu, urmând mai apoi, un liceu și o facultate cu profil artistic.
Cu ajutorul bursei Tinere Talente a reușit să-și achiziționeze un număr mare de instrumente și materiale necesare dezvoltării sale artistice. În plus, a realizat o serie de lucrări în metal, ceramică și lemn, pe care le-a expus în cadrul expozițiilor organizate de Fundație, dar și în cadrul altor expoziții naționale.
Expresii ale sacrului în artă
Pentru proiectul de disertație, Emanuel Chiriac și-a propus ca printr-o serie de lucrări în metal să transpună în sculptură influențele artei bizantine dobândite pe parcursul celor trei ani de studiu în cadrul secției de Restaurare, dar și viziunea personală despre artă, care are la bază o educație și trăire spirituală. Deși a experimentat diverse tehnici și materiale, în final a ales să opteze pentru metal și să folosească tehnica sudurii. Fiind un material care permite anumite minimalizari și exagerări de volum, metalul i-a facilitat materializarea personajelor filiforme pe care le-a conturat în desen. Titlul lucrării Expresii ale sacrului în artă face referire la modul personal de a da formă autentică unei lucrări de artă, acesta având la bază o apropiere profundă de orizontul credinței. Așadar, lucrările realizate nu fac altceva decât să exprime conexiunea dintre cele două dispoziții, cea morală și cea artistică, pe care le-a dezvoltat pe parcursul celor doi ani de studiu la master.
Dialoguri în culoare și formă, cea de a șaptea expoziție personală a lui Emanuel Chiriac (n. 1993, Focșani) presupune emoții aparte în primul rînd pentru artist, care, întors pe locurile copilăriei și adolescenței (a absolvit Liceul de artă „Gh. Tattarescu”), după niște ani de rapidă ascensiune, cu multiple experiențe și confirmări, va fi așteptînd cu cel mai mare interes reacții provenite de la foștii colegi și prieteni, de la profesori, în general din mediul său formativ focșănean. Conceptul organizatoric aduce de asemenea o notă de inedit, în sensul că manifestarea, desfășurată în perioada 2 – 12 septembrie 2024 (curator: subsemnatul) marchează o extensie către artele vizuale a festivalului Classics for teens, aflat la a cincea ediție, gîndit inițial, cum indică și numele, drept unul de educație muzicală a tinerilor.
Aparent, o altă provocare, una care nu-l tulbură prea mult pe un creator care a mai exersat dialogul artelor, în martie 2023 realizînd la București o expoziție, Madrigal, după schițele luate la repetițiile celebrului cor omonim iar mai înainte (2021, Sculptură și imnuri, Galeriile Drossu din Iași; 2021, Părtaș la lucrarea Ta, același spațiu) asociindu-și lucrările cu prestația unor interpreți instrumentali ori vocali. De fapt, în această privință reușita este atît de evidentă încît se poate spune că ediția 2024 a festivalului vrîncean a fost cuprinsă în aura creativă a artistului care îndrăznește să depășească un spațiu expozițional convențional (Galeriile de Artă, altminteri moderne, renovate în 2022) și plasează pe trei dintre eroii săi din metal sudat în locuri (cultural) strategice ale orașului. Prin aceasta, se reia procedeul concomitenței expunerilor, interior-exterior, pe care îl practicase și cu cîteva luni mai înainte, în cadrul Lunii Sculptorilor Români (LSR Iași) și care s-a dovedit a fi unul de succes. La Focșani, cea mai masivă dintre lucrări, cu figurație explicit muzicală, Bucurați-vă (personaj angelic, cu aripi, interpretînd la flaut) este situată în fața Teatrului Municipal „Maior Gheorghe Pastia”, sperînd la aceeași caldă primire ca și pe Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfînt din Iași…
Adecvate contextului și legate nu mai puțin de spațiile interpretative prevăzute pentru festival sînt și lucrările Ierarh (Piața Unirii, lîngă biserică) și Omul și umbra (alături de Galeriile de Artă), această din urmă piesă invitînd, ca totdeauna cînd este vorba de tema dublului, la introspecție, în legătură cu exponatele din interior. Plasate în funcție de posibilitățile spațiale (suficient de generoase) dar și de imperativul relaționărilor reciproce, personajele de aici se propun în fond ca variante ale aceluiași (anti)erou emblematic, ludic într-o măsură (în trăsături naiv-generalizante, pînă aproape de eroul lui Ion Popescu-Gopo), dar de fapt sublimat de irepresibila chemare spirituală (de unde inițiative filiforme, ca la Alberto Giacometti). Toate trupurile, uneori tandru acoperite de tonuri vii, alteori lăsate la culoarea metalului, se construiesc – prin decupări, îndoiri, torsionări, puncte de sudură – pornindu-se de la un prelung tors (tubular, paralelipipedic), cu prelungiri ori anexe doar la cele două extremități (țeste din glomerule însă surprinzător de expresive; picioare sub formă de bețe, cu labe uriașe…), mod de a sugera devenirea ființei lumești, în implacabila ei condiție de corporalitate menită (s)curgerii temporale.
Într-o stranie cinematică, pornită de la același modul, se poate spune că asemenea reprezentări constituie echivalentul unor kinograme pe care autorul va căuta mereu să le substituie, atît din nevoia de a transgresa fabulatoriu (a mărturisit într-un interviu că lucrările sale „vin” una din alta) cît și din cea de a perfecționa reperele conceptuale cultivate – în general, dintre cele mai pozitive: inițiere, zbor, sacralitate, viață. Își fac loc elemente expresioniste (siluetă alergînd cu o uriașă eșarfă fluturînd în spate: Răpit în rai) ori suprarealiste (labe cu degete rășchirate în loc de mîini ori prinse de aură, în cele două reprezentări ale Voiajorului), însă totul se subordonează unei considerabile capacități de a educa sensibilitatea vizuală în sensul hieratic cel mai deplin, trecînd repetat prin fabulosul unui illo tempore al vîrstelor mici. În mistica transfigurării realului, artistul, pentru a fi mai tranșant, înțelege să recurgă deseori la situații simbolice și la personaje arhetipale, de descoperit pe îndelete, în rafinamentul și profunzimea lor inocentă.
De fapt, știm de la Domnul: „Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor”. Dincolo de conștiința operării cu angajamentele esențiale ale ființei, cea de a șaptea expoziție personală Emanuel Chiriac confirmă locul acordat candorii, în uriașul angajament, asumat prin definiție și de artă, al îndumnezeirii omului.
prof. dr. Ioan RĂDUCEA
